Între Lacurile Bolboci şi Scropoasa,pe Valea Ialomiței există un loc unic în lume, cu o sursă de apă misterioasă. Nicolae Ceaușescu știa de calitățile apei.

Deși primele cercetări au fost efectuate în anul 1927, nici până în prezent nu s-a putut găsi o explicaţie clară referitoare la ce se întâmplă aici.

În anul 1927 au fost efectuate primele cercetări în Munţii Bucegi, care au vizat zona cunoscută drept “Şapte Izvoare”.

Făcând o analiză a apei, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceasta nu are nicio bacterie şi nici azotaţi sau azotiţi, fiind cea mai pură din lume.

Între anii 1981 –1982, Hidrotehnica a făcut propriile studii cu privire la misterioasa apă din inima Bucegilor, iar după aflarea rezultatelor, Nicolae Ceauşescu a cerut ca toată zona să fie închisă.

„Preşedintele de atunci a fost informat că această sursă de apă este cunoscută de peste 2.000 de ani şi că se găseşte în zona iniţiatică a dacilor, în Masivul Bucegi, că scrierile vechi

pomenesc despre o apă din care a băut Zamolxe înainte de a deveni zeu şi că există un simbol al celor şapte izvoare pe scuturile dacice redate pe Columna lui Traian.

Lui Ceauşescu i-a sunat bine mai ales faptul că acolo s-ar afla zona nemuririi, adică un punct energetic pozitiv.

Dosarele de la Şapte Izvoare au fost redeschise după ‘90, iar testele recente au arătat ca informaţiile lui Ceauşescu nu erau chiar departe de realitate”, declara Ion Olteanu, unul dintre cercetătorii fenomenelor stranii din Bucegi.

Apa de aici era consumată doar de familia Ceauşescu. Având un debit de aprox. 400 de litri pe secundă, apa își are izvoarele într-un imens lac subteran care nu a secat niciodată.

Mai mulţi specialişti s-au ocupat de cascadă, printre care Grigore Marinescu sau Gheorghe Murceanu, reputat geolog, dar şi consilier Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei până în anul 1970.

Acesta din urmă în special a desfăşurat ample studii în Bucegi, lucrând de altfel şi la studiul amplasamentului barajului Bolboci din apropierea celor 7 izvoare.

Aceşti specialişti, spuneau la aceea vreme că apa care izvorăşte din această cascadă ar fi cea mai pură din lume, în special fără azotiţi şi azotaţi.

Cercetătorii au două ipoteze privind puritatea apei celor “Şapte izvoare”. Prima se referă la faptul că este posibil să treacă printr-un câmp magnetic, fiind curăţată astfel de toate impurităţile.

A doua ipoteză implică existenţa unui zăcământ de argint pe lângă care trec izvoarele, fiind împiedicată astfel dezvoltarea bacteriilor.

Astăzi nu se ştie dacă vreuna dintre aceste variante este reală, astfel că zona rămâne în continuare învăluită în mister.

Bioenergeticienii ne asigură că în zonă există energii pozitive foarte puternice. Sunt și mărturii ale unor oameni care au susţinut că s-au vindecat miraculos de anumite boli.

Pentru imaginile complete, click aici:

Cei care intră aici cad pradă morţii. Misterul din spatele „Porții Iadului” folosite încă de pe vremea romanilor

Un loc din sud-vestul Turciei înspăimânta milioane de oameni din întreaga lume. Este vorba despre templul dedicat zeului Pluto.

„Poarta Iadului“ a fost descoperită în 2013 de o echipă de arheologi italieni. Din cauza nivelului ridicat al emisiilor de gaze toxice, locul a fost apoi asociat de-a lungul secolelor cu moartea.

Specialiştii au privit cu uimire cum animale, de la păsări la tauri, au căzut pradă morţii încă de la intrarea în peşteră.

Peştera, numită după Pluto, zeul infernului, este cunoscută şi ca „suflarea morţii“, ucigându-i pe toţi cei care se încumetau să intre.

Romanii foloseau poarta pentru a pune în scenă ritualuri de sacrificare, în care preoţi castraţi intrau pe poartă cu tauri sănătoşi, scrie CNN.

Oamenii de ştiinţă au oferit acum o explicaţie pentru mister şi nu sunt deloc lucruri la nivelul supranaturalului.

Cercetările arată că o fisură pe suprafaţa pământului, situată sub amplasament, emană dioxid de carbon la concentraţii atât de mari încât pot fi mortale.

Folosind un analizor portabil de gaze, Hardy Pfanz şi echipa sa de vulcanologi au identificat CO2 la niveluri variind de la 4-53% la gura peşterii şi până la 91% în interior – mai mult decât suficient pentru a ucide organismele vii.

„Un procent mai mare de 7% duce la transpiraţie, ameţeli, tahicardie (creşterea ritmului cardiac), urmate de asfixiere”, spun specialiştii.

Aceştia au descoperit că intensitatea gazelor este mai mică în timpul zilei, când razele soarelui le fac să se disipeze, în timp ce noaptea, aceşti nori formează un lac de dioxid de carbon, la baza arenei închise.

Lasă-ne un comentariu!