Stiati ca la italieni sau la nemti bulionul si pasta de rosii sunt facute din rosii fierte, pe cand noi cumparam concentrat?

Sau ca analizele de laborator facute la unele conserve cu tomate in suc propriu releva un nivel de aciditate mai mare, semn ca s-au folosit rosii mai putin coapte sau aduse la maturitate accelerat?

Campania ″Standard pentru est?” va prezinta aceste aspecte si nu numai.

Exista unele diferente, inclusiv la unele creme de ciocolata ori la margarina. Ambalajele arata aproape identic, insa mici artificii din procesul de fabricatie sunt devoalate in laborator.

Sa fie atat de diferite produsele din bucataria italiana de cele care se vand la noi? Am cerut chimistilor sa analizeze si continutul din conservele cu rosii decojite, care se gasesc in ambele tari.

Magda Mititelu, profesor Facultatea de Chimie Alimentara: “Aici am gasit diferenta de aciditate, desi aparent compozitia e simpla, sunt rosii cu apa, sare, conservant,

am gasit diferenta de acciditate, care poate fi data faptul ca s-au folosit rosii mai putin coapte, cel din Romania avea aciditate mai mare”.

Anastasia Belc, director IBA: “Se lasa aciditate mai mare ca sa reziste conserva mai mult.”

Costel Stanciu spune ca in timp ce la straini bulionul e facut din rosii proaspete, fierte cu apa si sare, la noi, mai bine de 70% dintre sortimentele importate e bulion din…concentrat de rosii, nu din fructul propriu zis.

Costel Stanciu presedinte Asociatia pro Consumatori: “Adica ei vin si pun in loc de rosii un concentrat care vine la butoi din China, Vietnam, nu stim cum au crescut acele rosii…”

Italienii nu concep sa cumpere bulion fabricat din concentrat de rosii, francezii au aceleasi pretentii, in timp ce la noi gasesti pasta de rosii cu concentratie de 24% facuta dintr-o alta pasta , mai veche, de 40%.

Acelasi presedinte al ONG-ului care militeaza pentru drepturile consumatorilor spune ca pe rafturile din Romania gasesti produse mai diluate in concentratie decat prevad retetele pentru alte tari.

Am dus la laborator o crema de ciocolata tartinabila, atat din Italia cat si din Romania. Prima constatare, de la deschiderea borcanelor: “Cu cealalta nu puteam face asa, e mai tare…”

Etichetele sunt identice, la fel ambalajul.

In Italia, borcanul de 450 de grame costa 3 euro si 55 de bani, la noi, borcanul de 400 de grame costa 11 lei si 30 de bani, adica 2,5 euro. Adica produsul din Romania este mai ieftin cu un 1 euro la kilogram.

Magda Mititelu: “Diferenta nu este mare, dar este mai multa apa….”

O diferenta de apa in continut poate fi justificata de importatori printr-o maleabilitate mai mare a produslui, pentru a fi mai usor tartinabil, fara sa existe un minus de calitate.

O alta romanca stabilita in Germania sustine ca are ca obligatie de serviciu sa studieze ce pun nemtii in cosul zilnic.

Studiaza comportamentul cumparatorilor din Germania si sustine ca desi nemtii din patura de mijloc si cei cu multi bani nu isi fac cumparaturile in aceleasi magazine cu cei care castiga putin, nu exista diferente intre produsele acelorasi branduri.

A gasit diferenta cand a venit in vacanta in Romania si cand a cumparat o margarina cu care era obisnuita in strainatate.

Ramona Schwartz, romanca din Germania: “Aici taxeaza imediat, margarina avea alte ingrediente…”

Am cerut specialistilor Facultatii de Chimie Alimentara din Galati sa verifice respectiva margarina. Le-am dus doua sortimente, iar analiza a aratat ca una e ambalajul, si alta e compozitia produsului din Romania fata de cel din Germania.

Ramona Schwartz, romanca din Germania: “Nu stiu daca nu si noi romanii, nu suntem de vina…”

Reprezentantii Comisiei Europene admit ca producatorii pot schimba materia prima din diverse marfuri, in functie de puterea de cumparare, gusturile si traditiile din diferite tari.

Si totusi, Parlamentul European si Consiliul au adoptat in 2005 o Directiva privind practicile comerciale neloiale, care stipuleaza clar ca:

“O practica se considera inselatoare in cazul in care (…) poate induce in eroare consumatorul mediu cu privirea la principalele caracteristici ale produsului, compozitia, si metoda de fabricatie.”

Tot mai multe state europene se plang ca producatorii de produse alimentare, cosmetice si articole vestimentare incalca aceasta directiva.

Lasă-ne un comentariu!