O postare de pe Facebook s-a dovedit a fi cu adevărat cutremurătoare, ținând cont de contextul în care a fost scrisă.

Ea aparține unui băiat din Oklahoma, SUA, și a fost postată de către organizația ,,Dreamcatchers for Abused Children”.

Organizația este dedicată asigurării îngrijirii și sprijinului minorilor care au suferit abuz în cadrul familiei.

Așa se face că reprezentanții acestei organizații au decis să publice pe o rețea socială scrisoarea unui băiețel abuzat de către părinții biologici, aceasta fusese scrisă către părinții adoptivi, de la care copilul aștepta să primească o viață normală.

Băiatul scria ce și-ar dori să aibă în noua lui casă, dar este de fapt o mărturie despre viața pe care a dus-o în trecut.

Iată traducerea scrisorii:

,,Lucruri pe care le vreau în familia mea:

Vreau mâncare și apă. Nu vreau să fiu lovit. O casă cu lumină și apă de băut. Nu vreau ca mami și tati să se certe sau să se bată.

Nu droguri. Nu îmi omorâți animalele de companie. Vreau să fiu ajutat la teme. Haine curate. Fără păduchi și purici sau gândaci.

Vreau o casă curată. Un pat cu așternuturi. Nu-mi vindeți jucăriile. Purtați-vă frumos cu mine. Nu vă îmbătați. Un televizor.

Permiteți-mi să am jucării. Lucruri pentru școală. Niște pantofi frumoși. Propriul meu pieptăn. Săpun. O casă drăguță unde să fiu în siguranță. Un radiator și o periuță de dinți.”

Citeste si: Copiii români, cei mai săraci din Uniunea Europeană
În Europa există aproximativ 26 de milioane de copii care riscă să trăiască în sărăcie şi excluziune socială, adică, 27,7% din totalul copiilor Uniunii Europene. Situaţia cea mai gravă e în România, unde 52,2% dintre copii trăiesc în sărăcie.

Urmează Bulgaria, unde procentul copiilor care trăiesc în sărăcie e de 45,2% şi Ungaria cu 41,4%. Cel mai bine stau Danemarca, cu 14.5%, Finlanda cu 15.6% şi Suedia cu 16,7%.

În comparaţie cu celelalte țări membre ale Uniunii Europene, mai mult de jumătate dintre copiii din România trăiesc în sărăcie.

Unul din doi copii români trăieşte în sărăcie, ceea ce înseamnă că nevoile de bază – mâncare, haine sau un acoperiş deasupra capului – nu le pot fi acoperite.

Sărăcia înseamnă venit inadecvat, mortalitate infantilă, malnutriţie, nivel scăzut de educaţie, acces restricţionat la sănătate sau la alte servicii esenţiale şi, adesea, nerecunoaşterea sau abuzul altor drepturi fundamentale ale omului. Sărăcia este şi cauză şi consecinţă a marginalizării şi excluziunii sociale.

Alături de noi şi bulgari, spaniolii înregistrează și ei un nivel mare de sărăcie în rândul copiilor. UNICEF situează Spania la nivelul altor ţări din Europa, precum România, Grecia sau Bulgaria, unde sărăcia copiilor este o problemă gravă.

Peste 2,3 milioane de copii trăiesc în sărăcie în Spania, iar cea mai afectată generaţie este cea a tinerilor între 15 şi 24 de ani, pentru că nu au nici pregătire şi nici posibilitatea de a găsi o slujbă.

Dar să ne întoarcem la țara noastră, România. Oficial, 5,39 milioane de români sunt săraci. Cel mai greu o duc copiii. Unul din 5 români care lucrează nu poate depăşi pragul sărăciei.

Aproape un sfert dintre români sunt săraci, sărăcie pe care o simt zi de zi sute de mii de oameni, o arată și statisticile potrivit cărora România este penultima ţară din Europa, doar bulgarii sunt mai săraci decât noi. Numărul angajaţilor plătiţi cu bani puţini a crescut, iar veniturile nu le ajung nici pentru mâncare, nici pentru utilităţi.

În România, mai mult de jumătate dintre copii (52,2%) trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, media în statele membre ale UE fiind de 28%, iar insuficiența resurselor alocate pentru educație, sănătate și protecție socială adâncește vulnerabilitatea copiilor din zonele defavorizate.

Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, sărăcia extremă afectează sub 10% din populația mondială. Astăzi,1 miliard de oameni de pe planet trăiesc în sărăcie extremă – cauză şi consecinţă a marginalizării lor sociale, cu mai puţin de 1.90 de dolari pe zi, şi mai mult de 800 de milioane îndură foamea şi malnutriţia.

Concluzia unui raport realizat de UNICEF şi Banca Mondială, arată că aproape 400 de milioane de copii din ţările în curs de dezvoltare trăiesc într-o sărăcie cruntă, în familii cu venit sub 2 dolari pe zi, iar o cincime dintre ei au sub cinci ani. Jumătate dintre aceştia trăiesc în Africa sub-sahariană, iar o treime în Asia de Sud.

Sarcina guvernelor şi a societăţilor este de a elimina inegalitățile sistemice socio-economice şi să faciliteze participarea sau angajarea celor foarte săraci, astfel încât să se poată ajuta singuri, să-şi ajute familiile şi comunităţile pentru a construi un viitor mai echitabil, mai sustenabil şi mai bun pentru toţi.

 

Lasă-ne un comentariu!