„Imigranții au devenit indispensabili pentru agricultura italiană, fără ei ar fi imposibil să ne strângem recoltele” sunt rezultatele unui studiu recent realizat de Uniunea Italiană a Lucrătorilor Agroalimentari în regiunile din partea de nord a Italiei.

Organizația trage un semnal de alarmă: „Atenție la condițiile de exploatare!”

În Nord:

Și în nord, așa cum se întâmplă un pic în toată Italia dealtfel, munca manuală se bazează pe aportul lucrătorilor de naționalitate străină. Nu atât în consum, construcții, cât și în contribuția adusă în agricultură unde străinii sunt angajați în anumite perioade ale anului.

Prezența acestora a crescut de-a lungul anilor și este confirmată într-un studiu detaliat realizat de Uila, Uniunea Italiană a Lucrătorilor Agroalimentari, care documentează în timp real incidența muncii imigranților în culturile agricole și în fermele de animale de pe teritoriul Italiei.

„Sticlele de vin de Barolo? Ar risca să devină o raritate. Putem uita merele din Trentino, precum și piersicile Igp din Verona, porumbul din Mantova pentru mămăligă și laptele pentru ‘parmigiano’. Dacă lucrătorii străini ar dispărea din mediul rural italian, made in Italyar suferi o lovitură fatală. Iar Nordul, în special, ar fi paralizat.”, scrie Repubblica.

Fără lucrătorii agricoli străini, care deseori operează în condiții de exploatare și cu plăți minime la asigurările sociale, regiunea Piemonte ar pierde 20.000 din cei 32.000 de muncitori sezonieri sau zilieri. Provincia Mantova ar trebui să găsească în schimb 3.632 de muncitori, care reprezintă 58% dintre cei care lucrează în fermele de creștere a animalelor.

Procent care crește la două treimi în Pordenone, în timp ce în Verona este de 69%, iar în Cuneo ajunge la 74%. Cel mai mare indice este înregistrat la Bolzano, unde lucrătorii străini reprezintă 81% din forța de muncă agricolă. În general, nordul Italiei fără lucrătorii străini ar pierde 57% din forța de muncă de pe câmpuri și din fermele agricole.

 

În Centru:

În Toscana, Marche, Umbria, Lazio și Abruzzo, contribuția muncii străine în agricultură scade, dar rămâne oricum în jur de 50%.

 

În Sud:

Potrivit datelor INPS, în sudul Italiei lipsa muncitorilor de naționalitate străină nu ar crea nici o problemă pentru vița de vie Negramaro sau pentru recolta portocalelor roșii siciliene.

Proporțiile, la aceste latitudini, sunt de fapt inverse celor din nordul țării: în Lecce, de exemplu, în industria agricolă 7 din 8 lucrători sunt italieni, în multe zone din Sicilia 9 din 10.

Și nu este vorba de teritorii marginale deoarece în sud, potrivit raportului întocmit de Uila, numărul de lucrători agricoli este condensat și este mai mare decât suma lucrătorilor din Centru și Nord la un loc.

Dacă angajații companiilor agricole din Italia sunt puțin peste un milion în totalul lor, peste 590.000 sunt angajați în zona Peninsulei cuprinsă între Molise și Calabria, incluse insulele Sardinia și Sicilia.

Harta pe regiuni a repartizării muncitorilor străini în agricultura italiană. Sursa: Repubblica (Visual Lab)


Atenție! Toate aceste precizări s-au făcut folosindu-se cifrele oficiale care se referă la datele INPS pentru anul 2016 și prin urmare, includ angajații în condiții legale de lucru, cu un contract de muncă înregistrat.

Numărul celor care muncesc ilegal, „la negru” nu poate fi precizat

Pe lângă munca le negru utilizată la muncile de pe câmpuri și în fermele de creștere a animalelor domestice, specialiștii se arată îngrijorați de amploarea luată de munca la „gri închis” („grigio scuro”), cum o definesc experții.

Este aceea în care se declară la asigurările de stat doar o parte minimă din contribuțiile lucrătorilor, un număr de zile lucrate mult inferior celor reale. În sudul Italiei, unul din trei lucrători nu ajunge la 51 de zile pe an și prin urmare, nu beneficiază de prestații sociale.

„Contractul de muncă în agricultură” – spune Giorgio Carra, secretar național UILA – „este în mod deliberat foarte flexibil deoarece producția este afectată de mulți factori.

Aceasta poate fi considerată o resursă pentru a ajuta antreprenorii, dar nu poate deveni un instrument de îmbogățire, abuzând și penalizând lucrătorii”.

Lasă-ne un comentariu!