Învaţă primele 2-3 gesturi simple înainte să chemi salvarea, sau înainte să porneşti voiniceşte (deseori chiar cu tine la volan!) către urgenţa spitalului.

O dată, că nici acolo n-o să-ţi facă altceva (CA PRIMĂ MĂSURĂ, zic!) decât ce-ţi poţi faci tu singur de la început, în loc să te panichezi.

A doua, că se poate genera un cerc vicios din pricina stresului, a spaimei, a halatelor albe din jur, astfel încât – ajuns la spital – să crească tensiunea şi mai şi, exclusiv pe bază de stres acut.

Tot greşit e şi să stai cu tensiunea mare (în loc să faci şi tu ceva), până vine ambulanţa. Pierzi timp.

Alt argument ca să nu începi cu salvarea: la spial sunt urgenţe mai mari decât a ta, vei aştepta pe coridor pe un scaun, iar de furia aşteptării îţi va fi, poate şi mai rău etc.

Aşadar, ce faci când creşte tensiunea:

Te aşezi calm în fotoliu şi înghiţi un Furosemid+ ½ Xanax de 0,5 mg (de exemplu). Dar dacă ai alt calmant decât Xanaxul prin casă, e ok.

Apoi aşezi sub limbă fie un Captopril de 50 mg, fie o Nifedipină şi laşi tableta să se dizolve acolo, sub limbă. Să le ai pregătite, pentru astfel de situaţii.

Tableta se va absorbi rapid în sânge (aşezată aşa), mai rapid decât dacă o înghiţi şi o treci prin stomac.

Pastila de sub limbă se va face tot mai mică, pe măsură ce se dizolvă. Nu o scuipi, desigur, stai să se dizolve total.

Bei apoi un ceai calmant, călduţ. Recomandat: de tei.

Măsori tensiunea abia după o jumătate de oră de la declanşarea acestor manevre. Nu disperat, anxios, din minut în minut,

ca la monitorizarea din Terapie Intensivă, în timpul unei operaţii pe cord deschis.

Nu-i dramă! Fii calm. Te vei descurca mai bine şi mai eficient singur, decât cu salvarea, în acest caz punctual.

Heeey! Păi, numai când vei auzi cum sună sirena, şi vei vedea cum fug doi cu targa spre uşa ta, vecinii toţi ieşiţi din case curioşi ce-ai păţit, şi-ţi va pocni tensiometrul. De stres. Crede-mă!

(PS. N-ar strica să ai şi nişte metoprolol de 50 mg în casă, dacă ai palpitaţii şi bate inima repede. Înghite unul. Deseori, e suficient ca să treacă.)

ATENȚIE!

Nimeni nu zice să te tratezi singur. Nici să eviţi medicii, nici să te documentezi cu Google. Ce am încercat eu pe blog,

este doar să-ţi dezvălu câteva reacţii de bun simţ, (aparent mărunte dar de fapt tare eficiente), atunci când în corpul tău se schimbă ceva.

Ceva ce nu-i o urgenţă care să justifice aglomerarea spitalelor, a salvării, şi mai ales a minţii tale. – ne spune medicul Otilia Tiganas, pe blogul său, pe care noi vi-l recomandăm.

Consumul regulat al ceaiurilor de păducel poate ajuta, precum și pulberea de turmeric.

Are 101 ani şi e ultima supravieţuitoare din distribuţia filmului „Pe aripile vântului”: Nu o să vă vină să credeţi cum arată ea astăzi

Exista o mulţime de filme clasice pe care încă le mai vizionam cu plăcere, dar niciunul nu se apropie de capodopera „Pe aripile vântului”.

Chiar dacă este un film destul de lung (3h58m), sunt multe persoane care pot spune că l-au văzut de nenumărate ori fără să se plictisească.

Cu un scenariu de excepţie şi o distribuţie de zile mari, „Pe aripile vântului” mai numără o sigură actriţă care a supravieţuit până în zilele noastre.

Olivia de Havilland are 101 ani şi arată incredibil pentru vârsta ei.

Olivia de Havilland este ultima stea în viaţă de sex feminin din epoca de aur a Hollywood-ului.

Ea este, de asemenea, singura persoană din filmul „Pe aripile vântului” care încă mai trăieşte.

La vârsta de 101 ani, ea arată minunat.

Născută la Tokyo din părinţi britanici, Olivia de Havilland s-a mutat în copilărie în California, unde a avut un debut de poveste la Hollywood.

Mama ei, care fusese actriţă înainte de a se căsători, i-a predat Oliviei şi surorilor sale lecţii de actorie, muzică şi dans.

A fost momentul când pasiunea Oliviei pentru actorie a început să prindă formă, urmând o carieră de succes şi un total de peste 40 de filme.

Unul dintre ele a fost filmul de referinţă al cinematografiei mondiale „Pe aripile vântului”, unde a interpretat rolul lui Melanie Hamilton.

De-a lungul carierei sale, Olivia a avut o rivalitate îndelungată cu sora ei, Joan Fontaine.

Au avut o relaţie teribilă care s-a agravat în 1941, când surorile au concurat pentru premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă. Premiul a fost acordat lui Joan pentru rolul său din filmul Suspicion (Suspiciune).

Olivia a fost recent decorată cu Ordinul Imperiului Britanic de către regina Elisabeta a II-a. Astăzi trăieşte în Paris – şi este la fel de frumoasă cum a fost întotdeauna!

Olivia de Havilland a avut o viaţă incredibilă şi cu siguranţă poate spune că şi foarte lungă. Trebuie să fii o persoană privilegiată să ajungi la 101 de ani şi să rămâi atât de frumoasă!

Cât priveşte longevitatea sa, Olivia spune că secretul e un optimism fără margini. Niciodată nu a gândit negativ şi orice simptom legat de sănătate,

apărut cu înaintarea în vârstă, nu l-a privit ca pe un blestem al îmbătrânirii, ci ca pe un mister ce trebuie rezolvat, cucerit, depăşit.

Distribuiţi acest articol dacă sunteţi de acord că vârsta este doar un număr!

Lasă-ne un comentariu!